Amușini în întuneric. Ești prea slabă. Chiar și cu toate cuvintele pe tine. Nu aștepți ceva. Nu ți se cere o greutate anume. Se poate și așa,dar ești prea expeditivă în sine. Ai mâinile zdrobite și tot nu simți agonia. Ori asta nu poate fi decât o ironie bine cultivată. Taman psihanaliza asta pe un mare gol ți se pare un act de eroism. Lacrimi fragede,ușor boțite în scâncet. Dacă n-ai fi tu, ți-ai strânge povestitorul de guler și i-ai scutura praful din minți cerându-i limpezime:
„-Ce am?”
~ 0 comments: ~
~ Post a Comment ~