Ma culcasem

     Tot răul spre mine e numai bine; dincolo, prin poale, vocea se lasă pe vine-n înfrângere și abandon dezbrăcat. Pâine și vin. Mușcă de poftă. Soarbe cu zgomot. Foșnește așternut. Și-atunci saltă pe vârfuri trecând cu urechea perna de-odată. 
  
    -Vino să te dau în leagăn! ai spus.



     Mă jucam cu pălmile-n zulufii tăi. Erau tare-ndărătnici și goi și tu nu băgai de seamă că eu mă legănam deja în ei. Îmi făceam avânt răzimându-mă între umere și tâmple vorbind. O să sufle vântul curând și mai am pietre destule, binefăcătorule.


     Bine că ea nu crede, e ceva stricat în încredere, dar știe prea bine ce liniștea e. Vorbitul acela șoptit, de admirație în fața zăpăcitoarei candori. 

     De drag și de blândețe mă culcasem lângă glasul tău.